Termodinamică / Prima lege a termodinamicii

03

Prima lege a termodinamicii

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 04

Prima lege a termodinamicii

Aceasta este pagina dedicată pentru Formule și raționament matematic, lecția Prima lege a termodinamicii din capitolul Termodinamică (Fizică).

Formule și raționament matematic — Prima lege a termodinamicii

Prima lege a termodinamicii reprezintă un principiu fundamental al naturii, fiind o extindere a legii conservării energiei mecanice pentru a include și schimburile de căldură dintre un sistem și mediul său înconjurător. Ea demonstrează matematic că energia totală a unui sistem izolat rămâne constantă.

1. Ecuația Matematică de Bază

Formularea matematică utilizată pentru a descrie bilanțul energetic al oricărui proces termodinamic este exprimată prin relația:

Q = ΔU + L

Semnificația fizică și unitățile de măsură în Sistemul Internațional (SI) pentru parametrii formulei sunt:

  • Q — Căldura totală schimbată de sistem cu mediul exterior (măsurată în Jouli, [J]).
  • ΔU — Variația energiei interne a sistemului, determinată exclusiv de starea inițială și finală (măsurată în Jouli, [J]).
  • L — Lucrul mecanic efectuat de sistem sau asupra sistemului în timpul interacțiunii (măsurat în Jouli, [J]).

2. Ecuația de Stare a Gazului Ideal

Pentru a calcula stările de echilibru prin care trece un gaz, corelăm parametrii de stare utilizând ecuația termodinamică fundamentală (ecuația Clapeyron-Mendeleev):

p · V = n · R · T

Unde constantele și mărimile implicate au următoarele definiții matematice:

  • p — Presiunea absolută exercitată de gaz asupra pereților recipientului (Pascali, [Pa]).
  • V — Volumul total ocupat de masa de gaz ideal (Metri cubi, [m³]).
  • n — Numărul de moli (cantitatea de substanță), exprimat ca raport între masa totală și masa molară.
  • R — Constanta universală a gazelor ideale, având valoarea fixă de 8,314 J / (mol·K).
  • T — Temperatura absolută a sistemului gazos, măsurată pe scara thermodynamică în Kelvin ([K]).

3. Modelul Matematic al Transformărilor Particulare

În procesele în care unul dintre parametrii fundamentali rămâne neschimbat, bilanțul energetic descris de prima lege a termodinamicii suportă simplificări și deduceri specifice, prezentate în detaliu în tabelul de mai jos:

Transformarea Ecuația de Stare Căldura (Q) Variația Energ. Interne (ΔU) Lucrul Mecanic (L)
Izotermă
(T = constant)
p · V = constant nRT · ln(V₂ / V₁) 0 nRT · ln(V₂ / V₁)
Izobară
(p = constant)
V / T = constant n · Cₚ · ΔT n · Cᵥ · ΔT p · ΔV = nR · ΔT
Izocoră
(V = constant)
p / T = constant n · Cᵥ · ΔT n · Cᵥ · ΔT 0
Adiabatică
(Q = 0)
p · Vγ = constant 0 n · Cᵥ · ΔT -n · Cᵥ · ΔT

4. Observații și Concluzii asupra Deducerilor

Prin analiza tabelului matematic se observă cum comportamentul energetic se modifică riguros în funcție de restricțiile sistemului:

  • La transformarea izotermă, deoarece temperatura nu se modifică, energia cinetică a moleculelor rămâne aceeași, ceea ce face ca ΔU = 0. Toată căldura primită este transformată integral în lucru mecanic.
  • La transformarea izocoră, pereții incintei sunt ficși, deci nu există deplasare (ΔV = 0), ceea ce anulează lucrul mecanic (L = 0). Căldura absorbită crește exclusiv energia internă a gazului.
  • Exponentul γ (gama) prezent la transformarea adiabatică reprezintă raportul căldurilor molare Cₚ / Cᵥ și definește o scădere sau creștere mult mai abruptă a presiunii comparativ cu un proces izoterm.