Aceasta este pagina dedicată pentru Formule și raționament matematic, lecția Prima lege a termodinamicii din capitolul Termodinamică (Fizică).
Formule și raționament matematic — Prima lege a termodinamicii
Prima lege a termodinamicii reprezintă un principiu fundamental al naturii, fiind o extindere a legii conservării energiei mecanice pentru a include și schimburile de căldură dintre un sistem și mediul său înconjurător. Ea demonstrează matematic că energia totală a unui sistem izolat rămâne constantă.
1. Ecuația Matematică de Bază
Formularea matematică utilizată pentru a descrie bilanțul energetic al oricărui proces termodinamic este exprimată prin relația:
Semnificația fizică și unitățile de măsură în Sistemul Internațional (SI) pentru parametrii formulei sunt:
- Q — Căldura totală schimbată de sistem cu mediul exterior (măsurată în Jouli, [J]).
- ΔU — Variația energiei interne a sistemului, determinată exclusiv de starea inițială și finală (măsurată în Jouli, [J]).
- L — Lucrul mecanic efectuat de sistem sau asupra sistemului în timpul interacțiunii (măsurat în Jouli, [J]).
2. Ecuația de Stare a Gazului Ideal
Pentru a calcula stările de echilibru prin care trece un gaz, corelăm parametrii de stare utilizând ecuația termodinamică fundamentală (ecuația Clapeyron-Mendeleev):
Unde constantele și mărimile implicate au următoarele definiții matematice:
- p — Presiunea absolută exercitată de gaz asupra pereților recipientului (Pascali, [Pa]).
- V — Volumul total ocupat de masa de gaz ideal (Metri cubi, [m³]).
- n — Numărul de moli (cantitatea de substanță), exprimat ca raport între masa totală și masa molară.
- R — Constanta universală a gazelor ideale, având valoarea fixă de 8,314 J / (mol·K).
- T — Temperatura absolută a sistemului gazos, măsurată pe scara thermodynamică în Kelvin ([K]).
3. Modelul Matematic al Transformărilor Particulare
În procesele în care unul dintre parametrii fundamentali rămâne neschimbat, bilanțul energetic descris de prima lege a termodinamicii suportă simplificări și deduceri specifice, prezentate în detaliu în tabelul de mai jos:
| Transformarea | Ecuația de Stare | Căldura (Q) | Variația Energ. Interne (ΔU) | Lucrul Mecanic (L) |
|---|---|---|---|---|
| Izotermă (T = constant) |
p · V = constant | nRT · ln(V₂ / V₁) | 0 | nRT · ln(V₂ / V₁) |
| Izobară (p = constant) |
V / T = constant | n · Cₚ · ΔT | n · Cᵥ · ΔT | p · ΔV = nR · ΔT |
| Izocoră (V = constant) |
p / T = constant | n · Cᵥ · ΔT | n · Cᵥ · ΔT | 0 |
| Adiabatică (Q = 0) |
p · Vγ = constant | 0 | n · Cᵥ · ΔT | -n · Cᵥ · ΔT |
4. Observații și Concluzii asupra Deducerilor
Prin analiza tabelului matematic se observă cum comportamentul energetic se modifică riguros în funcție de restricțiile sistemului:
- La transformarea izotermă, deoarece temperatura nu se modifică, energia cinetică a moleculelor rămâne aceeași, ceea ce face ca ΔU = 0. Toată căldura primită este transformată integral în lucru mecanic.
- La transformarea izocoră, pereții incintei sunt ficși, deci nu există deplasare (ΔV = 0), ceea ce anulează lucrul mecanic (L = 0). Căldura absorbită crește exclusiv energia internă a gazului.
- Exponentul γ (gama) prezent la transformarea adiabatică reprezintă raportul căldurilor molare Cₚ / Cᵥ și definește o scădere sau creștere mult mai abruptă a presiunii comparativ cu un proces izoterm.