Formule și raționament matematic
Mecanisme de transfer termic
Conducția, convecția și radiația descriu trei moduri diferite prin care energia termică poate trece de la o regiune la alta. Relațiile matematice ale lecției devin mai ușor de înțeles dacă urmărim mai întâi ce mărimi influențează transferul și abia apoi scriem formula finală.
Energia transferată și viteza transferului
Atunci când două regiuni aflate la temperaturi diferite pot schimba energie, apare un transfer termic. Pentru descrierea matematică trebuie să separăm două întrebări: câtă energie s-a transferat și cât de repede s-a produs transferul.
Cantitatea de căldură \(Q\) reprezintă energia transferată din cauza diferenței de temperatură.
Dacă energia \(Q\) este transferată în timpul \(t\), rata de transfer a energiei este:
În această pagină vom folosi simbolul \(\Phi\) pentru puterea termică, adică energia transferată în unitatea de timp.
Puterea termică \(\Phi\) se măsoară în wați. Dacă raportăm această putere la suprafață, obținem densitatea fluxului termic:
Aceasta se măsoară în \(\mathrm{W/m^2}\). Cele două mărimi nu trebuie confundate.
Conductivitatea \(\lambda\), rezistența \(R\) și coeficientul \(U\)
Cele trei mărimi sunt legate între ele, dar nu descriu exact același lucru. Conductivitatea este o proprietate a materialului, rezistența depinde și de grosimea stratului, iar coeficientul \(U\) este folosit pentru caracterizarea transferului printr-o structură.
Arată cât de ușor conduce materialul energia termică. O valoare mică este caracteristică unui izolator bun.
În convenția folosită aici, ține seama atât de material, cât și de grosimea stratului.
O valoare mică a lui \(U\) corespunde unui transfer termic mai redus prin structură.
În această lecție folosim convenția \(R=d/\lambda\), deci \(R\) este rezistența termică raportată la unitatea de suprafață.
Dacă este definită rezistența termică totală a peretelui, apare și suprafața:
În acest caz unitatea este \(\mathrm{K/W}\).
Deducerea legii lui Fourier pentru un strat plan
Considerăm un strat omogen de material cu suprafața \(A\), grosimea \(d\) și conductivitatea termică \(\lambda\). Între cele două fețe există diferența de temperatură \(\Delta T\).
Dacă suprafața crește, există o zonă mai mare prin care energia poate fi transferată.
Transferul este cu atât mai intens cu cât diferența de temperatură este mai mare.
Dacă procesul durează de două ori mai mult în aceleași condiții, energia totală transferată se dublează.
O grosime mai mare îngreunează transferul, deci energia transferată este invers proporțională cu \(d\).
Combinăm dependențele:
Introducem conductivitatea termică \(\lambda\), care diferențiază materialele între ele.
Puterea termică transferată
Împărțim relația la timpul \(t\):
Deoarece \(\Phi=Q/t\):
Ce spune formula fără să efectuăm niciun calcul?
| Modificare | Efect asupra lui \(\Phi\) | Explicație |
|---|---|---|
| \(A\uparrow\) | \(\Phi\uparrow\) | Crește suprafața disponibilă pentru transfer. |
| \(\Delta T\uparrow\) | \(\Phi\uparrow\) | Crește diferența care determină transferul. |
| \(\lambda\uparrow\) | \(\Phi\uparrow\) | Materialul conduce mai ușor energia termică. |
| \(d\uparrow\) | \(\Phi\downarrow\) | Energia trebuie să traverseze un strat mai gros. |
Forma folosind rezistența termică
Din:
rezultă:
Prin urmare:
Mai multe straturi
Dacă peretele conține mai multe straturi dispuse succesiv, rezistențele lor termice se adună:
Coeficientul global de transfer termic este:
iar puterea transferată poate fi scrisă:
Structura matematică seamănă cu legea lui Ohm: o diferență mai mare intensifică transferul, iar o rezistență mai mare îl reduce.
Schimbul de energie dintre o suprafață și un fluid
Convecția apare atunci când energia este transferată între o suprafață și un fluid aflat în contact cu aceasta. Fluidul poate fi un lichid sau un gaz.
Pentru numeroase situații practice se folosește relația:
| Simbol | Semnificație | Unitate SI |
|---|---|---|
| \(h\) | Coeficient de transfer termic prin convecție | \(\mathrm{W/(m^2K)}\) |
| \(A\) | Suprafața prin care are loc schimbul | \(\mathrm{m^2}\) |
| \(T_s\) | Temperatura suprafeței | \(\mathrm K\) sau \(^\circ\mathrm C\) |
| \(T_f\) | Temperatura fluidului | \(\mathrm K\) sau \(^\circ\mathrm C\) |
Coeficientul \(h\) nu este o simplă proprietate a unui material. El depinde de fluid, de viteza acestuia, de geometria suprafeței și de condițiile în care se produce convecția.
Aerul aflat în mișcare poate îndepărta mai repede stratul de aer încălzit aflat lângă o suprafață. Schimbul convectiv poate deveni astfel mai intens chiar dacă temperatura aerului nu se modifică.
Transferul de energie prin radiație electromagnetică
Spre deosebire de conducție și convecție, radiația termică nu necesită existența unui mediu material între corpuri.
Puterea emisă de o suprafață este descrisă prin legea Stefan–Boltzmann:
Constanta Stefan–Boltzmann este:
Emisivitatea \(\varepsilon\) este fără unitate și are valori între \(0\) și \(1\).
Schimbul net cu mediul
Un corp aflat într-un mediu nu doar emite radiație, ci primește și radiație din mediul înconjurător. În modelul simplificat folosit aici, schimbul net este:
Legea Stefan–Boltzmann conține temperatura absolută la puterea a patra. Din acest motiv, valorile introduse în formulă trebuie exprimate în kelvini.
Dacă temperatura absolută s-ar dubla, termenul \(T^4\) ar deveni de \(2^4=16\) ori mai mare. De aceea radiația termică devine foarte importantă la temperaturi ridicate.
Ecuația calorimetrică
Relațiile precedente descriu felul în care energia este transferată. După ce energia ajunge într-un corp, ne interesează și efectul ei asupra temperaturii.
| Simbol | Semnificație | Unitate SI |
|---|---|---|
| \(Q\) | Energia transferată | \(\mathrm J\) |
| \(m\) | Masa corpului | \(\mathrm{kg}\) |
| \(c\) | Capacitatea calorică masică | \(\mathrm{J/(kg\,K)}\) |
| \(\Delta T\) | Variația temperaturii | \(\mathrm K\) sau \(^\circ\mathrm C\) |
Legătura cu puterea termică
Dacă puterea transferată \(\Phi\) este constantă pe durata \(t\), atunci:
În același timp:
Egalând cele două expresii:
rezultă:
Pentru aceeași energie primită, un corp cu masă mai mare suferă o variație de temperatură mai mică.
La fel, un material cu capacitate calorică masică mare are nevoie de mai multă energie pentru aceeași variație de temperatură.
Controlul dimensional
Înainte de a accepta un rezultat, putem verifica dacă formula conduce la unitatea corectă. Această metodă nu demonstrează singură că relația este corectă, dar poate identifica rapid multe greșeli.
Conducția
Convecția
Radiația
Ecuația calorimetrică
Cum sunt măsurate aceste mărimi?
Modelele matematice pot fi comparate cu realitatea prin măsurarea temperaturilor, a transferului termic și a proprietăților materialelor.
| Instrument | Ce permite să observăm sau să măsurăm |
|---|---|
| Camera de termoviziune | Distribuția aparentă a temperaturii suprafețelor și zonele în care pot exista pierderi termice. |
| Senzorul de flux termic | Transferul termic printr-o suprafață, de regulă exprimat pe unitatea de suprafață. |
| Testul Blower Door | Infiltrațiile de aer prin neetanșeitățile unei clădiri. |
| Pirometrul în infraroșu | Temperatura unei suprafețe fără contact direct. |
| Aparatul cu placă caldă protejată | Conductivitatea termică a unei probe de material în condiții controlate. |
Relațiile esențiale ale lecției
| Mărime / Concept | Formulă / Relație Matematică |
|---|---|
| Putere termică | \[ \Phi=\frac{Q}{t} \] |
| Conducție | \[ Q = \lambda \frac{A\Delta Tt}{d} \] |
| Legea lui Fourier | \[ \Phi = \lambda A \frac{\Delta T}{d} \] |
| Rezistență termică | \[ R = \frac{d}{\lambda} \] |
| Coeficient U | \[ U = \frac{1}{R_{\mathrm{total}}} \] |
| Structură completă | \[ \Phi = UA\Delta T \] |
| Convecție | \[ \Phi = hA(T_s-T_f) \] |
| Radiație | \[ P = \varepsilon\sigma AT^4 \] |
| Radiație netă | \[ \Phi_{\mathrm{net}} = \varepsilon\sigma A \left( T_1^4-T_2^4 \right) \] |
| Calorimetrie | \[ Q = mc\Delta T \] |