Formule și raționament matematic
Teoria cinetico-moleculară
Presiunea și temperatura sunt mărimi macroscopice, pe care le putem măsura direct. Teoria cinetico-moleculară arată însă că ele pot fi explicate pornind de la mișcarea microscopică a moleculelor. Ideea centrală este să urmărim mai întâi o singură moleculă, apoi să extindem rezultatul la numărul foarte mare de molecule care alcătuiesc gazul.
Gazul închis într-un vas cubic
Considerăm un gaz format din \(N\) molecule, fiecare având masa \(m\). Gazul este închis într-un vas cubic cu latura \(L\). Volumul vasului este, prin urmare:
Pentru a afla presiunea exercitată de gaz asupra unui perete, nu încercăm să urmărim din prima toate moleculele. Începem cu una singură și analizăm ce se întâmplă atunci când lovește peretele.
Deducerea formulei fundamentale
Alegem un perete perpendicular pe axa \(Ox\). O moleculă se apropie de el având componenta vitezei \(v_x\).
Înaintea ciocnirii, componenta impulsului moleculei pe axa \(Ox\) este:
După ciocnirea elastică, molecula se deplasează în sens opus, astfel încât:
Impulsul final este:
Variația impulsului moleculei devine:
Semnul minus arată că impulsul moleculei și-a schimbat sensul pe axa \(Ox\).
Molecula pierde, pe direcția normală la perete, impulsul \(2mv_x\) în sensul său inițial. Peretele primește un impuls egal în modul și de sens opus variației impulsului moleculei.
Aceasta este legătura microscopică esențială: presiunea gazului apare deoarece moleculele transferă permanent impuls pereților vasului.
După ce ricoșează, molecula trebuie să ajungă la peretele opus și apoi să revină pentru a lovi din nou același perete.
Distanța totală parcursă pe direcția \(Ox\) este:
Dacă modulul componentei vitezei este \(v_x\), intervalul de timp dintre două ciocniri succesive cu același perete este:
Forța medie poate fi exprimată prin impulsul transmis într-un anumit interval de timp:
Înlocuim cele două expresii găsite anterior:
Împărțirea la o fracție înseamnă înmulțire cu inversa ei:
Factorul \(2\) se simplifică:
Observăm apariția lui \(v_x^2\). Din acest moment, sensul mișcării pe axă nu mai contează pentru valoarea forței medii.
Pentru cele \(N\) molecule, contribuțiile se însumează. Deoarece moleculele nu au toate aceeași componentă \(v_x\), folosim media pătratelor componentelor vitezei.
În spațiul tridimensional:
Deoarece mișcarea este haotică și nu există o direcție privilegiată, cele trei direcții contribuie în medie la fel:
Media pătratului vitezei totale este:
Cele trei contribuții fiind egale:
Înlocuind în expresia forței:
Presiunea este forța exercitată pe unitatea de suprafață:
Peretele cubului are aria:
Prin urmare:
Dar volumul cubului este \(V=L^3\), deci:
Înmulțind cu volumul, obținem forma:
Dacă introducem densitatea gazului:
relația poate fi scrisă și:
El nu este introdus artificial. Apare deoarece mișcarea moleculară are trei direcții spațiale independente, iar într-un gaz fără direcție preferențială fiecare dintre ele contribuie în medie cu aceeași parte din \(\overline{v^2}\).
Presiunea și energia cinetică a moleculelor
În formula fundamentală apare termenul \(m\overline{v^2}\). Acesta poate fi legat direct de energia cinetică medie a unei molecule.
Energia cinetică medie de translație este:
De aici:
Pornim de la:
și înlocuim:
Rezultă:
Presiunea nu apare separat de mișcarea moleculelor. În acest model, ea este legată direct de energia cinetică a mișcării moleculare.
De ce temperatura măsoară agitația termică?
Pentru gazul ideal, ecuația de stare poate fi scrisă:
Constanta lui Boltzmann este legată de constanta universală a gazelor și de numărul lui Avogadro:
Avem acum două expresii pentru aceeași mărime \(PV\):
Le egalăm:
Numărul de molecule \(N\) apare în ambele membre și se simplifică:
Înmulțim cu \(3/2\):
Temperatura absolută a gazului este direct legată de energia cinetică medie de translație a moleculelor sale.
Dacă \(T\) crește, crește și \(\overline{E_c}\). La aceeași temperatură, moleculele gazelor ideale au aceeași energie cinetică medie de translație, indiferent de masa lor.
În modelul prezentat aici sunt considerate cele trei componente ale mișcării de translație: pe axele \(Ox\), \(Oy\) și \(Oz\). Fiecare direcție contribuie la energia cinetică de translație.
Viteza pătratică medie a moleculelor
Din relația dintre energia cinetică medie și temperatură putem determina o viteză caracteristică a mișcării moleculelor.
Definim viteza pătratică medie:
Relația energiei cinetice devine:
Înmulțim cu \(2\):
Împărțim la masa moleculei:
Luăm rădăcina pătrată:
Forma care folosește masa molară
Masa unei singure molecule și masa molară sunt legate prin:
De asemenea:
Pornim de la:
Înmulțim numărătorul și numitorul fracției cu \(N_A\):
Recunoaștem relațiile \(k_BN_A=R\) și \(mN_A=M\):
Într-un gaz aflat în echilibru, moleculele se deplasează în toate direcțiile, astfel încât viteza vectorială medie poate fi nulă.
Mărimea \(v_{\mathrm{rms}}=\sqrt{\overline{v^2}}\) este însă pozitivă și caracterizează intensitatea mișcării moleculare.
Din \(v_{\mathrm{rms}}=\sqrt{3RT/M}\) vedem direct că, la aceeași temperatură, moleculele unui gaz cu masă molară mai mică au o viteză pătratică medie mai mare.
Verificarea dimensională a relațiilor
O relație fizică trebuie să conducă la unitatea corectă. Verificarea dimensională este utilă pentru a identifica rapid formule scrise greșit sau erori de calcul.
Energia cinetică medie
Viteza pătratică medie
Cum se leagă mărimile macroscopice de cele microscopice?
| Mărime observată | Interpretare microscopică | Relație |
|---|---|---|
| Presiunea \(P\) | Rezultatul transferului de impuls prin ciocnirile moleculelor cu pereții. | \( P = \frac{1}{3} \rho\overline{v^2} \) |
| Temperatura \(T\) | Este legată de energia cinetică medie de translație. | \( \overline{E_c} = \frac{3}{2} k_BT \) |
| Viteza termică | Crește cu temperatura și scade când masa moleculară crește. | \( v_{\mathrm{rms}} = \sqrt{ \frac{3RT}{M} } \) |
Relațiile care construiesc întreaga lecție
De la dinamica unei singure molecule până la parametrii macroscopici.