Presiunea gazelor
Presiunea unui gaz poate fi descrisă atât macroscopic, prin forța exercitată asupra unei suprafețe, cât și microscopic, prin ciocnirile moleculelor cu pereții recipientului. Cele două perspective conduc la aceleași legi fizice.
Presiunea ca forță pe unitatea de suprafață
Dacă asupra unei suprafețe de arie \(S\) acționează perpendicular o forță \(F_{\perp}\), presiunea medie exercitată asupra suprafeței este:
Din această relație putem exprima și forța exercitată de un gaz asupra unui perete:
Pascalul
Forța se măsoară în newtoni, iar aria în metri pătrați. Prin urmare:
Pascalul este o unitate relativ mică, de aceea în aplicații întâlnim frecvent multipli ai săi.
| Unitate | Simbol | Echivalent |
|---|---|---|
| pascal | Pa | \(1\,\mathrm{Pa}\) |
| kilopascal | kPa | \(10^3\,\mathrm{Pa}\) |
| bar | bar | \(10^5\,\mathrm{Pa}\) |
| atmosferă standard | atm | \(101325\,\mathrm{Pa}\) |
De unde apare presiunea unui gaz?
Moleculele unui gaz sunt într-o mișcare termică permanentă. Atunci când o moleculă lovește peretele recipientului, impulsul său se modifică. Peretele exercită o forță asupra moleculei, iar molecula exercită asupra peretelui o forță egală și de sens opus.
Într-un gaz există un număr enorm de asemenea ciocniri în fiecare secundă. Efectul lor colectiv produce forța exercitată asupra pereților și, prin urmare, presiunea macroscopică măsurată.
Presiunea nu este produsă de o singură moleculă, ci reprezintă rezultatul statistic al unui număr foarte mare de ciocniri microscopice cu suprafața recipientului.
Ce se schimbă atunci când încălzim gazul?
Dacă volumul rămâne constant și temperatura crește, energia cinetică medie de translație a moleculelor crește. Moleculele lovesc pereții cu impulsuri mai mari, iar presiunea crește.
Ce se schimbă atunci când comprimăm gazul izoterm?
Dacă temperatura rămâne constantă, energia cinetică medie a moleculelor rămâne aceeași. Micșorarea volumului face însă ca moleculele să ajungă mai des la pereții recipientului. Frecvența ciocnirilor crește, iar presiunea devine mai mare.
La o comprimare izotermă, creșterea presiunii nu trebuie explicată prin faptul că moleculele ar deveni mai rapide. Temperatura este constantă, deci viteza termică caracteristică rămâne, în medie, neschimbată. Ceea ce crește este în principal frecvența ciocnirilor cu pereții.
Legătura dintre presiune, volum și temperatură
Pentru un gaz ideal aflat în echilibru termodinamic, mărimile macroscopice sunt legate prin ecuația de stare:
unde:
Dacă dorim să exprimăm presiunea:
Această formulă arată imediat de ce presiunea poate fi modificată prin schimbarea temperaturii, volumului sau cantității de gaz.
Ce poate modifica presiunea?
Creșterea temperaturii determină creșterea presiunii.
Micșorarea volumului determină creșterea presiunii.
Introducerea unei cantități mai mari de gaz mărește presiunea.
Legea Boyle–Mariotte
Considerăm aceeași cantitate de gaz și menținem temperatura constantă. Din:
partea dreaptă rămâne constantă, deci:
Pentru două stări ale aceluiași gaz:
De aici putem determina, de exemplu, presiunea finală:
Într-un sistem de axe \(p-V\), o transformare izotermă este reprezentată printr-o hiperbolă. Pentru volume mari presiunea este mică, iar pentru volume mici presiunea crește rapid.
Presiunea și temperatura
Dacă volumul și cantitatea de gaz rămân constante:
deoarece factorul \(\dfrac{nR}{V}\) este constant:
Pentru două stări:
În relațiile gazelor trebuie folosită temperatura absolută în kelvini, nu temperatura exprimată direct în grade Celsius.
Presiunea în teoria cinetică a gazelor
Modelul cinetic permite legarea presiunii macroscopice de mișcarea moleculelor. Pentru un gaz ideal:
unde \(\rho\) este densitatea gazului, iar \(\left\langle v^2\right\rangle\) reprezintă media pătratelor vitezelor moleculelor.
Relația arată că presiunea este legată atât de cantitatea de materie aflată într-un anumit volum, cât și de agitația termică a particulelor.
Aceasta este forma microscopică a ecuației gazului ideal. \(N\) reprezintă numărul de molecule, iar \(k_B\) este constanta lui Boltzmann.
Presiune absolută și presiune manometrică
În termodinamică, presiunea folosită în ecuațiile gazelor este în general presiunea absolută, măsurată față de vid.
Unele aparate măsoară însă diferența dintre presiunea sistemului și presiunea atmosferică. Aceasta este presiunea manometrică.
Dacă presiunea dintr-un recipient este mai mică decât cea atmosferică, presiunea manometrică poate fi negativă, dar presiunea absolută nu poate deveni negativă.
Este formula \(p=nRT/V\) dimensional corectă?
Produsul \(nRT\) are unitatea unei energii:
Prin urmare:
Dar:
astfel:
Deci ecuația este dimensional corectă.