Termodinamică / Căldura specifică

03

Căldura specifică

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 09

Căldura specifică

Aceasta este pagina separată pentru Formule și raționament matematic , lecția Căldura specifică din capitolul Termodinamică (Fizică).
Termodinamică · Transfer termic · Lecția 09

Formule și raționament matematic — Căldura specifică

Două corpuri cu aceeași masă pot primi aceeași cantitate de energie și totuși să își modifice temperatura foarte diferit. Motivul este că materialele nu răspund identic la transferul termic. Mărimea care cuantifică această proprietate este căldura specifică.

Ce reprezintă căldura specifică?

Atunci când un corp primește energie prin transfer termic, temperatura sa se poate modifica. Pentru aceeași masă și aceeași creștere a temperaturii, materiale diferite pot necesita cantități foarte diferite de energie.

Definiție

Căldura specifică \(c\) reprezintă energia necesară pentru a modifica temperatura unității de masă dintr-o substanță cu o unitate de temperatură, fără schimbarea stării de agregare.

Dacă masa corpului este \(m\), căldura specifică a materialului este \(c\), iar temperatura se modifică cu \(\Delta T\), energia transferată este:

\[ \boxed{ Q=mc\Delta T } \]

De aici obținem definiția matematică:

\[ \boxed{ c= \frac{Q} {m\Delta T} } \]

Mărimile care apar în relație

\(Q\) energia transferată sub formă de căldură, măsurată în jouli \(\mathrm{J}\)
\(m\) masa corpului, măsurată în kilograme \(\mathrm{kg}\)
\(c\) căldura specifică a materialului
\(\Delta T\) variația temperaturii, \(\Delta T=T_f-T_i\)
\(T_i\) temperatura inițială
\(T_f\) temperatura finală

În Sistemul Internațional, unitatea căldurii specifice este:

\[ \boxed{ [c] = \mathrm{ J\,kg^{-1}\,K^{-1} } } \]

Pentru variații de temperatură, \(1\,\mathrm{K}\) și \(1\,^\circ\mathrm{C}\) au aceeași mărime. De aceea este utilizată și scrierea:

\[ \mathrm{ J/(kg\cdot{}^\circ C) }. \]

De ce depinde energia necesară încălzirii?

Relația

\[ Q=mc\Delta T \]

arată că energia transferată depinde de trei factori.

1

Masa corpului. Pentru același material și aceeași variație de temperatură, un corp cu masă mai mare necesită mai multă energie.

\[ Q\propto m \]
2

Natura materialului. Dacă \(c\) este mai mare, este necesară mai multă energie pentru aceeași masă și aceeași variație de temperatură.

\[ Q\propto c \]
3

Variația temperaturii. Cu cât dorim să modificăm mai mult temperatura corpului, cu atât este necesară mai multă energie.

\[ Q\propto\Delta T \]

Cum interpretăm valoarea lui \(c\)?

Din relația fundamentală putem izola variația temperaturii:

\[ \boxed{ \Delta T= \frac{Q}{mc} } \]

Dacă masa și energia transferată rămân constante:

\[ \Delta T \propto \frac{1}{c} \]
Căldură specifică mare

Este necesară multă energie pentru o variație relativ mică a temperaturii. Materialul se încălzește și se răcește mai greu, pentru aceeași masă și același transfer energetic.

Căldură specifică mică

O cantitate mai mică de energie poate produce o variație semnificativă a temperaturii. Acest comportament este întâlnit la multe metale.

Exemplu fizic important

Apa lichidă are, în apropierea temperaturii camerei, o căldură specifică de aproximativ \(4{,}18\times10^3 \,\mathrm{J/(kg\,K)}\). Această valoare relativ mare îi permite să absoarbă cantități importante de energie fără variații extrem de rapide ale temperaturii.

Valori aproximative pentru câteva materiale

Căldura specifică depinde de substanță și poate varia într-o anumită măsură cu temperatura și condițiile termodinamice. În problemele uzuale se utilizează frecvent valori aproximativ constante.

Material \(c\) Observație
Apă \(\approx4180\, \mathrm{J/(kg\,K)}\) valoare ridicată
Aluminiu \(\approx900\, \mathrm{J/(kg\,K)}\) mult sub valoarea apei
Fier \(\approx450\, \mathrm{J/(kg\,K)}\) valoare relativ mică
Cupru \(\approx385\, \mathrm{J/(kg\,K)}\) se încălzește relativ rapid

De aceea, pentru mase egale și aceeași cantitate de energie primită, temperatura unui obiect din cupru se modifică mult mai mult decât temperatura aceleiași mase de apă.

Căldura specifică și capacitatea termică

Cele două mărimi sunt înrudite, dar nu trebuie confundate.

Căldura specifică

Căldura specifică \(c\) caracterizează materialul și reprezintă energia necesară pe unitatea de masă și pe unitatea de variație a temperaturii.

Pentru un corp întreg definim capacitatea termică \(C\):

\[ \boxed{ C=mc } \]

Relația fundamentală poate fi scrisă și:

\[ \boxed{ Q=C\Delta T } \]

Unitatea capacității termice este:

\[ [C] = \mathrm{J/K}. \]
Diferența esențială

Două corpuri realizate din același material pot avea aceeași căldură specifică, dar capacități termice diferite dacă masele lor sunt diferite.

Încălzire și răcire

Scriem variația temperaturii:

\[ \Delta T=T_f-T_i. \]

Atunci:

\[ \boxed{ Q=mc(T_f-T_i) } \]
Încălzire
\[ T_f>T_i \]
\[ \Delta T>0 \]

Cu convenția în care energia primită este pozitivă, avem \(Q>0\).

Răcire
\[ T_f<T_i \]
\[ \Delta T<0 \]

Corpul cedează energie către exterior, iar \(Q<0\) în această convenție.

Determinarea experimentală prin calorimetrie

Una dintre metodele de determinare a căldurii specifice se bazează pe schimbul de energie între corpuri aflate inițial la temperaturi diferite.

Dacă sistemul este ideal izolat termic, energia totală transferată între corpurile din interior trebuie să se conserve.

\[ \boxed{ \sum_i Q_i=0 } \]

Pentru două corpuri:

\[ Q_1+Q_2=0. \]

Dacă temperatura finală comună este \(T_f\), atunci:

\[ \boxed{ m_1c_1(T_f-T_1) + m_2c_2(T_f-T_2) = 0 } \]
Într-un experiment real

Calorimetrul poate avea o capacitate termică proprie. Dacă aceasta nu este neglijabilă, energia schimbată de calorimetru trebuie inclusă în bilanțul energetic.

Exemplu numeric

Considerăm \(0{,}50\,\mathrm{kg}\) de apă încălzită de la \(20^\circ\mathrm{C}\) la \(30^\circ\mathrm{C}\).

Pentru apă folosim:

\[ c \approx 4180\, \mathrm{J/(kg\,K)}. \]

Variația temperaturii este:

\[ \Delta T = 30-20 = 10\,\mathrm{K}. \]

Aplicăm relația:

\[ Q=mc\Delta T. \]
\[ Q = 0{,}50 \cdot 4180 \cdot 10. \]
\[ \boxed{ Q=20\,900\,\mathrm{J} } \]

Echivalent:

\[ \boxed{ Q=20{,}9\,\mathrm{kJ} } \]

Rezultatul presupune că neglijăm energia absorbită de recipient și pierderile către mediul exterior.

Verificarea dimensională

Relația fundamentală este:

\[ Q=mc\Delta T. \]

Folosim:

\[ [m]=\mathrm{kg}, \]
\[ [c] = \mathrm{ J\,kg^{-1}\,K^{-1} }, \]
\[ [\Delta T] = \mathrm{K}. \]

Prin înmulțire:

\[ \mathrm{kg} \cdot \mathrm{ J\,kg^{-1}\,K^{-1} } \cdot \mathrm{K} = \mathrm{J}. \]

Rezultatul este joule, exact unitatea energiei.

Când nu este suficientă relația \(Q=mc\Delta T\)?

Relația descrie transferul de energie asociat unei variații de temperatură în interiorul aceleiași stări de agregare.

Schimbare de fază

În timpul topirii, solidificării, vaporizării sau condensării, substanța poate absorbi sau ceda energie fără ca temperatura să varieze în modelul ideal al tranziției de fază.

Pentru o astfel de transformare folosim relația:

\[ \boxed{ Q=mL } \]

unde \(L\) reprezintă căldura latentă specifică a transformării.

Rigoare

Căldura specifică nu este, în general, perfect constantă. Ea poate depinde de temperatură și de condițiile termodinamice. Relația \(Q=mc\Delta T\) în forma sa simplă presupune că \(c\) poate fi considerată aproximativ constantă pe intervalul de temperatură analizat.

Cazul gazelor

Pentru gaze trebuie precizate condițiile în care se desfășoară încălzirea, deoarece energia primită poate fi distribuită diferit între variația energiei interne și lucrul mecanic efectuat de gaz.

Volum constant
\[ c_V \]

Volumul nu se modifică, astfel încât gazul nu efectuează lucru mecanic de expansiune de tip \(p\,dV\).

Presiune constantă
\[ c_p \]

Gazul se poate dilata și poate efectua lucru mecanic, motiv pentru care este necesară mai multă energie pentru aceeași creștere a temperaturii.

Pentru un gaz ideal:

\[ \boxed{ c_p>c_V } \]

Relațiile esențiale

Pentru o variație de temperatură fără schimbare de fază:

\[ \boxed{ Q=mc\Delta T } \]

Definiția căldurii specifice:

\[ \boxed{ c= \frac{Q}{m\Delta T} } \]

Capacitatea termică a corpului:

\[ \boxed{ C=mc } \]

Echilibrul energetic într-un sistem calorimetric ideal:

\[ \boxed{ \sum_i Q_i=0 } \]

Căldura specifică măsoară câtă energie trebuie transferată unei unități de masă pentru a-i modifica temperatura cu o unitate.