De la gheață la apă, fără a sări peste topire
Încălzim \(0{,}100\,\mathrm{kg}\) de gheață de la \(-10\,^\circ\mathrm C\) până obținem apă la \(20\,^\circ\mathrm C\), la presiune atmosferică. Neglijăm vasul și pierderile. Folosim valorile aproximative \(c_g=2100\,\mathrm{J/(kg\,K)}\), \(L_f=334000\,\mathrm{J/kg}\), \(c_a=4200\,\mathrm{J/(kg\,K)}\).
| Punct | Energie totală primită | Temperatură |
|---|---|---|
| A | 0 kJ | -10 °C |
| B | 2,1 kJ | 0 °C |
| C | 35,5 kJ | 0 °C |
| D | 43,9 kJ | 20 °C |
- A–B: gheața se încălzește până la 0 °C. \(Q_1=mc_g\cdot10=2100\,\mathrm J\).
- B–C: gheața se topește la 0 °C. \(Q_2=mL_f=33400\,\mathrm J\). Segmentul este orizontal.
- C–D: apa se încălzește de la 0 °C la 20 °C. \(Q_3=mc_a\cdot20=8400\,\mathrm J\).
Axa orizontală arată energia totală primită, nu timpul. Graficul ar avea aceeași formă în funcție de timp numai dacă puterea termică netă primită ar fi constantă. Panta unui segment fără schimbare de fază este \(1/(mc)\).