Termodinamică / A doua lege a termodinamicii

01

A doua lege a termodinamicii

Fenomenul fizic

Definiții, observații și condiții de aplicare.

Spațiu de lucru · lecția 12

A doua lege a termodinamicii

Fenomenul fizic — A doua lege a termodinamicii

A doua lege a termodinamicii stabilește direcția naturală în care se desfășoară fenomenele din univers. Conform enunțului lui Clausius, căldura nu poate trece niciodată de la sine (în mod spontan) de la un corp mai rece la unul mai cald. Complementar, enunțul lui Kelvin-Planck arată că este imposibil să construim o mașină termică cu un randament de 100%, adică un motor care să transforme integral căldura primită în lucru mecanic, fără a ceda o parte din ea unui mediu mai rece.

La baza acestei legi stă distincția dintre tipurile de transformări. Procesele reversibile sunt transformări ideale care se desfășoară atât de lent încât sistemul rămâne mereu în echilibru, putând reveni la starea inițială fără a lăsa nicio modificare în mediul exterior. În schimb, procesele ireversibile sunt transformările reale, spontane, care au loc rapid și cu pierderi (cum ar fi frecarea). Diferența fundamentală este că un proces ireversibil nu poate fi parcurs în sens invers fără un consum suplimentar de energie din exterior.

Această diferență dictează modul în care legea se aplică în viața de zi cu zi. De exemplu, o cană de cafea fierbinte lăsată pe masă se va răci întotdeauna cedând căldură camerei, dar nu va absorbi niciodată căldură din aerul înconjurător pentru a se încălzi singură. Toate fenomenele naturale, de la topirea gheții la temperatura camerei și până la îmbătrânirea organismelor sau uzura mașinilor, sunt exemple de procese reale care respectă a doua lege, deoarece duc la creșterea dezordinii (entropiei). În natură nu există procese care încalcă a doua lege a termodinamicii; un proces care ar încălca-o (cum ar fi un motor care funcționează la nesfârșit fără combustibil sau un frigider care răcește fără să consume curent) este o imposibilitate fizică numită perpetuum mobile de speța a doua.

Pentru a demonstra experimental această lege, se folosesc sisteme izolate în care se măsoară schimbul de căldură. Cel mai simplu experiment este punerea în contact a două corpuri cu temperaturi diferite: termometrele vor arăta mereu că temperatura corpului cald scade, iar a celui rece crește până la atingerea echilibrului termic, niciodată invers.

În inginerie, a doua lege este utilizată pentru a evalua eficiența unui ciclu termodinamic prin compararea lui cu ciclul Carnot, care reprezintă ciclul ideal, complet reversibil, funcționând între aceleași limite de temperatură. Deoarece nicio mașină reală nu poate depăși randamentul Carnot, eficiența oricărui motor real este calculată raportând lucrul mecanic util obținut la căldura totală absorbită, demonstrând matematic pierderile inevitabile de energie sub formă de căldură reziduală.

Ciclu Carnot